Duioasă , îmi trece marea prin sânge ,
Spre scoica uitată din inima mea ,
Și noaptea-n ecouri de frunze îmi plânge ,
Cu voci de îngeri , cu flăcări de stea .

Trec verzile valuri , pe țărmuri terestre ,
Nisipul să-l sape-n clepsidre adânc ,
Mușcatele mor , înflorind în ferestre ,
Și pomii tăcerea în noi respirând .

Aleargă vântoase cu tropot de cai ,
Prin orele strânse , ca algele moarte ,
E vremea iubito , sărutul să-mi dai ,
În clipa când dorul , perfid ne desparte .

În brațele albe , cu drag să mă strângi ,
Pe buze să-ți simt mușcătura ,
Și perlele albe , atuncea când plângi ,
Am să le adun iar cu gura .

Flori roșii pe tâmple , coroană să-ți pun ,
Pe perina nopții cea albă ,
Când razele stelei le-oi strânge în pumn ,
Când luna în mare se scaldă .